La începutul oricărei relații ne simțim fericiți, suntem entuziasmați ca și cum am fi vrăjiți de dragostea romantică de partener, ne facem planuri și speranțe, ne vedem îmbătrânind frumos alături de partener, alături de copii și nepoți.
Chiar dacă idealizăm pe alocuri viața de familie și încercăm să proiectăm asupra partenerei/lui o imagine perfectă creându-ne așteptări pe care de cele mai multe ori nici partenerul nu știe de ele, relația pare a fi perfectă. Iar odată cu epuizarea ,, vrajei hormonale” sau ”a zborului ușor a fluturilor din burta noastră”, încep să-și facă apariția și alte nevoi personale, treburi gospodărești, creșterea și educarea copiilor etc. Aici apar primele confuzii unde visele noastre nu corespund cu realitatea.
Vor trece aceste confuzii în conflicte sau vor duce la crize depinde mult și de stabilitatea şi resursele emoţionale ale ambilor parteneri. Ceea ce se întâmplă în crize este faptul că forţele şi modalităţile noastre obişnuite de a ne descurca nu funcţionează şi nu reuşim să ne adaptăm fie pentru că situaţia este nouă, fie pentru că nu a fost anticipată, sau pentru că o serie de evenimente au devenit copleşitoare.
Dar hai să le luăm ușor de la început, și anume din primul an al vieții de familie. În această perioadă, tinerii fac multe greșeli, care, în principiu, este un proces normal. Principalul lucru este că soții în această etapă să depună toate eforturile pentru a învăța să recunoască toate greșelile lor și, de asemenea, să le recunoască la timp.
Tot în primului an începe procesul de negociere a responbiltăților și rolurilor familiale, identificarea nevoilor cuplului și în ce măsură pot fi satisfacute aceste nevoi alături de partener sau cât de mult celălat partener contribuie la satisfacerea lor, cât de mult sunt gata să mă implic și unde sunt limitele mele. Tot acest proces de cele mai multe ori ne aduce necazuri, emoții negative, conflicte, crește gradul de nesatisfacție și dezamăgire, că realitatea nu corespunde cu acel filmuleț creat anterior în mintea noastră.
La fel și studiile arată ca de cele mai multe ori, in primii 1-3 ani de casnicie, soții învață să locuiască împreună, să împarta baia și bucătăria, să gestioneze un buget comun, să împarta și niște roluri care de cele mai multe ori nu corespund cu regulile din familia noastră de origine. Este caracteristic acestei perioade și apăriția a tot felul de întrebari și gânduri: În familia mea bărbatul ajuta la bucătărie zice ea… Nu știu, mama mea mereu singură făcea acest lucru” zice el.
Ea -el este tăcut în timpul mesei, probabil este supărat, și asta o deranjează pentru că ei îi place să discute cum se obișnuia acasă în familia ei. Da întradevăr el este persoana cu care vreau să îmi petrec restul vieții? El – de fapt, nu asa mi-am imaginat viata de familie. etc.
Și la un moment dat nu îți vine să crezi cât de diferiți sunteți. Și s-ar putea întâmpla ca unele chestii să coincidă, altele nu. Iar dacă nu coincid apare tendința de a face așa cum știu eu mai bine, și așa apar pretențiile, nemulțumirile, conflictele.
Acest lucru este generat de mai multe motive: obiceiuri și viziuni asupra lumii diferite, asteptari nerealiste ale cuplului, tendință de a implimenta modelul propriu de familie etc.
După ce ai învățat să te adaptezi la noile tale roluri, și pare că parcă toate sau aranjat apar alte provocări că posibil aici nu se termină crizele, ele au o anumită frecvență și caracteristică, al șaptelea – al nouălea an al căsătoriei vine în runda următoare, apoi 14, 20.. S-ar părea, bine, ce altceva s-ar putea întâmpla? Se pare că totul sa stabilit deja, există o muncă preferată, un venit bun, copiii au ajuns la o anumită vârstă. Dar nu, nu e așa de simplu. Acum vine un moment de plictiseală și monotonie fără speranță. Sufletul începe să ceară ceva luminos și, de regulă, în afara familiei sale. Soții încep să se distanțeze unul de celălalt, concentrându-se din ce în ce mai mult asupra propriilor interese.
Cum pot fi depășite crizele?
Mai întâi de toate trebuie să aveți răbdare și așteptări rezonabile, rostirea unui jurământ de căsătorie nu te face expert peste noapte în viața de familie. Totuși situațiile noi de după căsătorie testează mult ambii parteneri, dezvoltând niște deprinderi noi de convețuire și de depășire a crizelor relaționale. Ghidează partenerii în găsirea unui echilibru în relație pentru a ajuta la construirea unei noi legături care vă permite să se bucure de prezența unui altuia.
- Faceți o regulă cu partenerul dvs.: discutați toate dezacordurile, și ar fi bine în primul rând ca părțile să opteze pentru o comunicare nonviolentă, bazată pe respect, egalitate și empatie. Atunci nemulțumirea dvs. nu se va acumula și va duce la o clarificare rapidă a neânțelegerilor. Dacă totuși va-ți certat, încercați să vă înțelegeți prtenerul/a, să empatizați cu el/ea.
- Nu folosiți un limbaj plin de calificative nepotrivite, amenințări, jigniri etc. Toate aceste neâțelegeri, sau chestii banale pentru unii la prima vedere, duc la o ruptură inevitabilă a relației, la racire emoțională, chiar dacă partenerii se împacă mai târziu ecoul frazelor rostite vor reveni din nou și nou nou inconștient.
- Este valoros ca atunci când depășești o astfel de criză fiecare membru al cuplului să fie capabil să empatizeze cu celălalt prin a se pune în pielea celuilalt, și te va ajuta mult atunci când vine vorba de găsirea soluțiilor.
- Nu încercați să vă schimbați partenerul/a să o educați – este puțin probabil că veți reuși. Întotdeauna căutați un compromis, nu vă concentrați asupra punctelor negative. pentru că cele mai multe certuri în această perioadă se petrec din cauza treburilor casnice, educarea copiilor, relația cu familia extinsă etc.
- Adoptă o atitudine pozitivă față neânțelegerile care apar, primiți-le ca pe niște provocări cu care se confruntă familia și nu ca probleme. Deoarece provocările generează soluții, iar problemele alte probleme. Atitudinea noastră față de tot ce se întâmplă face diferența.
Este bine de știut că crizele relaționale sunt ceva normal și obișnuit în multe dintre relațiile de astăzi, acest lucru mă ajută să previn sau să știu să le depășesc evintând abuzul și violența. O criză nu înseamnă, în mod necesar, un eveniment tragic sau neobişnuit, ci poate fi o componentă normală a dezvoltării şi maturizării noastre.
Deși uneori nu e simplu de loc să depășim o criză și de aceea este important să ne sprijinim unii pe alții și să cautam cele mai bune solutii pentru ca cuplul sa poata merge inainte. Deoarece problemele nerezolvate corect, nevoile rămase prea mult timp nesatisfăcute, uneori ar putea fi doar vârful aisbergului din ocean pe care plutește corabia relației voastre. O criză depășită corect contribuie ca relația noastră să treacă la o nouă etapă, ajută să evoluieze cuplul. A ști cum să faci față corect unei astfel de crize poate ajuta cuplul să crească și să se îmbunătățească din toate punctele de vedere.
Viața de familie nu este numai divertisment și tot felul de plăceri pentru o parte sau pentru alta. Este, de asemenea, o mare responsabilitate asumată de ambii partenri.
1+1 =3 Ce facem când apar copii, cum împărțim rolurile parentale, și cum gestionăm tranziția de la iubiți la părinți.
Un eveniment plin de emoții în viața de familie rămâne a fi apariția primului copil. Aceasta aduce cu sine o gamă foarte variată de trăiri, dar și o mulțime de transformări la care sunt supuși partenerii de cuplu.
Astfel relația de cuplu este testată din nou. Dar de data aceasta are un caracter ușor diferit, și care solicită de la familie noi decizii și schimbări.
Aceste schimbări la rândul său cer o reorganizare complexă a familiei, aduc după sine noi provocări care uneori pune în pericol existența familiei în general.
Nu pot să cred ve-ți spune, noi abia avem stabilite regulile, suntem obișnuiți să trăim într-un mod anume în doi, iar aici apare al treilea membru al familiei — copilul care solicită multă atenție, îngrijire, responsabilitate, noi bătăi de cap. Pentru unii sunt niște schimbări firești pentru alții deloc, de ex: noile responsabilități cine schimbă scutecele, cine va stă noaptea lângă leagănul micuțului, cine va asigura financiar familia, cum ne odihnim și petrecem timpul liber, etc., provoacă reacţii neaşteptate în aria emoțiilor partenerilor, negestionate corect aceste emoții duc la instabilitatea cuplului.
De ex: Soția este mai tot timpul obosită, soțul tot mai mult rămâne la locul de muncă, petrecând mai puțin timp acasă. Și el motivează acest lucru prin faptul că soției nu-i pasă deloc de el, pentru că nu mai comunică ca înainte. Pentru că este angajată în treburile copilului, în gospodărie și până seara ea nu are putere, ba mai are și anumite pretenții, astfel unii bărbați pot resimți un sentiment de gelozie față de copil, din motiv că soția îi acordă toată atenția copilului, tot timpul petrecând doar cu pruncul.
Acest lucru se întâmplă nu că soția nu își mai iubește soțul și de aceea dă prioritate rolului de părinte / mama, dar datorită sentimentului maternității care începe să se formeze în perioada sarcinii, în momentul în care viitoarea mamă comunică cu copilul, îl mângâie, îi cântă, îi vorbește, iar aceasta conduce la apariția unei relații absolut deosebite între mamă și făt, renunțând la vechiul mod de viață și activitate. Pe când sentimentul paternității se formează treptat, de cele mai multe ori după apariția copilului.
În unele cazuri soțul devine mai implicat ca înainte în activitatea profesională, deoarece își asumă întreaga responsabilitate pentru bunăstarea materială a familiei, iar soția se îngrijorează că soțul nu o ajută cu treburile casnice, nu se implică în îngrijirea copilului, nu simte suport și înțelegere etc.
Ambele părți au dreptate. Într-adevăr, fiecare parte poate fi înțeleasă și clarificată doar atunci când ambii parteneri verbalizează ce gândesc și ce simt, împreună fac anumite înțelegeri, în așa fel criza poate fi depășită . Însă succesul trecerii acestei crize depinde, în mare măsură, de faptul cum partenerii de cuplu și-au redirecționat sarcinile, și-au divizat rolurile cu privire la îngrijirea și creșterea noului membru.
Aici apare necesitatea obiectivă de a revizui distribuția anterioară a rolurilor și responsabilităților din familie, precum și posibilitatea de a păstra activitățile de recreere și comunicare în afara familiei din 2 perspective. Din poziția relațiilor matrimoniale (între soț și soție) și din poziția relațiilor de părinți (tată și mama care crește copilul) – funcția de părinți determină caracterul schimbării relațiilor de soț soție în această etapă în comparație cu etapa precedentă, cea romantică. Combinarea armoioasă a acestor două tipuri de roluri constituie o sarcină specială, departe de a fi simplă.
Cum poate fi depășită criza?
- Împărțiți sarcini, acceptați ajutorul și fiți deschiși la compromis
După cum ziceam anterior vei observa foarte repede că, odată cu apariția unui copil în familia voastră, sarcinile zilnice din casă se vor dubla. Vor fi mult mai multe haine de spălat, dezordinea va deveni o constantă în casă, iar stresul va crește pe măsură.
De asemena, este foarte important ca în fața acestor provocări tu și partenerul tău să vă împărțiți într-un mod echilibrat sarcinile casei, prin responsabilizare directă. De ex: Eu spal visela tu dai cu aspiratorul, eu fac curat tu scoți copilul la plimbare, eu spal hainile tu le calci, etc. O împărțire corectă a sarcinilor, evitănd împărțirea responsabilităților pur masculine și femenine, vă va ajuta să evitați mai ușor tensiunile dintre voi, care apar inevitabil odată cu venirea pe lume a unui copil, pe fond de oboseală.
Nu așteptați ca partenerul tău să ghicească cre sunt nevoile tale, sau partenerul singur să-și dea seama ce are de făcut, e mai greu să ghicești care sunt gădurile altei persoane, mulțumeștei de fiecare dată partenerului/ei pentru ajutor.
- Implicarea părinților în viața voastră
Pentru că timpul vostru poate fi limitat, unul dintre voi merge la muncă, altul stă acasă cu cel mic și poate lucrează de acolo, veți avea nevoie de ajutor. Aici, ajutorul buneiilor contează foarte mult, dar uneori poate fi și un declanșator de tensiuni între voi. Cu toate că au toate intențiile bune, implicarea părinților voștri în viața voastră și a copilului poate fi mai mare decât v-ați dori. De aceea, este recomandat să stabiliți unele limite clare, pentru ca voi să aveți timp să respirați cât timp bunicii stau cu cel mic. Fiți amabili, dar fermi, și nu uitați să mulțumiți buneilor pentru pentru ajutorul intenția lor pozitivă de a vă fi alături așa cum ei știu mai bine.
- Educarea și creșterea copilului
Diferențele de abordare între tine și partener în creșterea copilului ar pute a fi un alt motiv pentru posibile tensiuni în cuplu. Sunt multe studii și sfaturi de parenting care susțin uneori lucruri care se contrazic. Unii părinți intervin imediat când cel mic plânge, alții îl lasă să plângă mai mult, până începe să obosească, iar aceste diferențe de abordare pot cauza probleme în viața de cuplu. În acest caz, ar fi indicat să ajungeți la un compromis, în care să puteți lucra împreună. În mod clar, fiecare dintre voi va avea o surpriză să-i observe filosofia celuilalt de creștere și de educare a copilului ca mai apoi să o creați a voastră proprie.
- Sprijiniţi-vă partenerul
Încearcă să laşi deoparte orgoliile şi să ajungi la un consens cu partenerul tău. În plus, admiraţia şi sprijinul oferit cresc şansele ca relaţia voastră să fie una foarte bună şi de lungă durată. Pe lângă alegerea atentă a momentului oportun pentru începerea unei discuţii, tonul cuvintele potrivite şi abordarea sunt secretele unei comunicări eficiente. Atitudinea ofensivă nu este una de preferat pentru că va genera un răspuns defensiv şi apariţia unei frustrări de cealaltă parte. Nu critica, ci tratează aspectul respectiv cu umor şi ascultă întotdeauna ce are de spus celălalt.
- Creați timp doar pentru voi și viața voastră intimă
Nevoia de atenție a copilului, oboseala, stresul, munca, sarcinile zilnice, prezența rudelor, buneiilor toate acestea vor da peste cap viața voastră intimă de cuplu, care este la fel de importantă precum toate celelalte lucruri prezentate până acum. Asigurați-vă din când în când o ieșire din rutina zilnică. O vacanță de câteva zile nu va strica niciodată, iar în acest fel și bunicii se vor putea bucura de autonomie totală alături de cel mic, acasă.
Creațivă acest timp pentru voi, planificați-vă serile de nebunii așa cum o faceați pe vremuricând erați doar voi doi, discutați despre voi, visați, discutați teme care vă interesează economie hobby orice va aduce bucurie.
În ce situații de criză apelez după ajutor la psiholog, preot, nași sau merg în judecată ?
Relațiile reprezintă un aspect important al vieții în care investim timp, energie și sentimente. În special relațiile de cuplu au o influență majoră asupra bunăstării noastre fizice, psihice, emoționale care ne definește calitatea vieții noastre.
Știut lucru că viața de cuplu fără de emoții e de neconceput, aceasta ar fi o rutină plictisitoare și fără sens. Nu există cineva care să nu fi trăit pe lângă momente de fericire și bucurie, tristețe, furie, supărare, momente dificile din care cu greu îți revii dacă sunt constant repetate. Emoții pe care, odată trăite, din anumite motive, preferăm să nu le mai încercăm vreodată.
La fel știut că în fiecare relație există neînțelegeri, urcușuri și coborâșuri însă dacă relația ta te face să te simți nefericit/ă, neputincios/ă, când îți este frică și simți că tot timpul ești criticat la orice greșelă sau la încerarea de a face ceva. Ori ai putea să te simți manipulat sau constrâns în acțiuni. Sau poate te-ai prins la ideia că oferi mult mai mult decât primești, când nu există respect, și apreciere, sau când te simți „singur în doi”, în așa situație ar fi momentul să regândești situația în care te afli și să apelezi după ajutor.
Conform unui studiu, jumatate din divorturi au loc in primii ani de casnicie. Șansele ca a doua casatorie sa esueze sunt cu 10 % mai mari. Aceste date sunt foarte importante pentru a sustine necesitatea de a apela la terapie de cuplu inca din primele semne că ceva nu merge bine, pentru că e mult mai ușor să repari decat sa construim o relație din nou. Investitia emotionala facuta, atasamentul, lucrurile construite impreuna, copii, sunt cateva motive importante pentru care merita de a se incerca salvarea relatiei. Inainte de a decide sa iesim dintr-o relatie este bine sa incercam sa reparam…chiar daca asta inseamna sa apelam la un specialist în care avem încredere.
În societățile tradiționale din care facem parte și noi de-a lugul timpurior coflictele, crizele în cuplu erau rezolvate în cadrul familiei extinse (părinți, bunici mătuși, nași), dar și prin intervenția autorității morale – preotul. În societatea modernă, chiar dacă accesul la informație și existența multiplelor servicii care oferă suport pentru dezvoltarea armonioasă a relațiilor, marea majoritate a cuplurilor se află pe cont propriu, adesea izolat. Astfel partenerilor le este foarte dificil să rezolve singuri situațiile problemă având riscul de a dezvolta relații abuzive.
Dacă ar fi consilierea psihologică sau psihoterapia o modalitate de soluționare a situațiilor dificile, prevenirea conflictelor, crizelor sau evitarea abuzului sau violenței în familie? Uneori da, alteori nu.
Consilierea, psihoterapia de cuplu constituie o soluție adecvată societății în care trăim. Există situații când doar unul dintre parteneri dorește păstrarea relației de cuplu, iar celălalt vrea separarea, după cum există și relații toxice bazată pe dependență nesănătoasă, iar ceea ce-i ține împreună, este frica, singurătatea frica de respingere sau abndon. De altfel, în cuplurile toxice, unul dintre parteneri este folosit, manipulat de către celălalt.
În depășirea unei astfel de crize este foarte important ca ambele părți să fie pe deplin implicate. Este important ca ambii parteneri să-și dorească același lucru, să privescă în aceiași direcție și să depună effort altfel va fi dificil să depășească această criză. Ambele persoane trebuie să-și dorească să găsească o soluție și să avanseze în cuplu.
Este important să vă așezați și să discutați lucrurile într-un mod deschis și clar. Nimic nu se întâmplă să spui ce gândești și să argumentezi posibile soluții la conflict. O comunicare bună Pe lângă o predispoziție de a rezolva lucrurile, este esențială atunci când vine vorba de depășirea unei astfel de crize.
Părțile trebuie să respecte acordurile stabilite pentru a depăși o astfel de problemă. Nu are rost să vorbești despre lucruri și să te angajezi să accepti schimbările când atunci când sosește momentul adevărului acestea nu ajung să fie împlinite. Sentimentul de frustrare este destul de important și lucrurile se complică și mai mult.
Însă, în toate aceste situații, psihologul/psihoterapeutul îi va ajuta pe cei doi parteneri să ia decizia cea mai sănătoasă și ecologică pentru ambii, iar aceasta poate fi separarea civilizată, în bună înțelegere și respect reciproc.
Există anumite circumstanțe care pot face dificilă despărțirea însă de cele mai multe ori oamenii își complică singuri situația și își prelungesc suferința pentru că se blochează în propriile credințe limitative, pentru că ei continuă să investească într-o relație „moartă” și se mint singuri pe ei că lucrurile se vor schimba, pentru că au devenit dependenți de partener sau de relație și le este teamă că nu s-ar descurca pe cont propriu. Așadar, rămân în acea relație cu toate că știu că le face rău și, în ciuda faptului că își doresc mai mult și poate chiar au avut tentative de a se despărți înainte, suferința cauzată de lipsa partenerului și de ideea de singurătate îi aduce mereu înapoi. E ca și cum ar gândi „mi-e rău în această relație însă mi-e rău și de unul singur”.
Sigur, acest lucru nu se întâmplă înainte de a se face tot posibilul pentru rezolvarea crizei în vederea salvării relației.
